Cuprins

Ziua 1: Veneția

În Veneția nu poți ajunge decât îndrăgostit … de tine, de viață, de lume, de călătorie, de cineva ori de altcineva, nici nu contează, dragostea îți curge prin vene, precum apa curge prin venele acestui oraș atât de …viu! Mai ceva ca o poezie vie pe valurile lagunei, pare să plutească între cer și apă. Canalele ei șerpuiesc grațios printre clădiri vechi, ale căror fațade poartă urmele istoriei, cu tencuiala scorojită și culorile pastelate reflectate delicat în apă. Gondolele, cu siluetele lor alungite și elegante, alunecă lin, purtând povești de iubire, visuri și taine nespuse.

Aroma sărată a mării se împletește cu mirosul dulceag de cafea din piețele animate. Piața San Marco, bijuteria Veneției, palpită de viață, dominată de mărețul Palat Dogilor și de bazilica aurită, care strălucește sub soarele mediteranean. Porumbeii zboară nestingheriți, completând tabloul unui oraș în care timpul pare să fi rămas suspendat.

Pe măsură ce apune soarele, Veneția capătă o strălucire aparte. Luminile se reflectă în apă, creând un joc hipnotizant de umbre și străluciri, în timp ce sunetele cântecelor gondolierilor răsună plăpând, ca un ecou dintr-un alt secol. Este un oraș al contradicțiilor: fragil și puternic, vechi și mereu nou, romantic și melancolic.

Veneția nu este doar un loc; este o stare de spirit, un vis în care trecutul și prezentul dansează neîncetat pe ape. A fost o plăcere să revăd acest loc după aproximativ 10 ani de la prima vedere, când da, la fel de îndrăgostită am fost.

Ziua 2: Murano + Burano

În împrejurimi am descoperit Burano și Murano, două locuri care, parcă, îmbibate în artă.

Murano, mica insulă de lângă Veneția, respiră eleganță și mister, fiind cunoscută ca tărâmul unde focul și nisipul se întâlnesc pentru a crea frumuseți nepământene. Atelierele de sticlărie pulsează de viață, iar maeștrii sticlari, asemenea unor alchimiști moderni, transformă materia brută în opere delicate: vaze translucide, bijuterii ce reflectă lumina în mii de culori, lămpi care par să capteze în ele un apus etern.

Burano, pe de alta parte, este visul unui pictor prins la mijloc între realitate și fantezie. Casele sale, pictate în culori vibrante – roz, galben, albastru, verde – par să formeze un curcubeu fermecat pe marginea canalelor. Legenda spune că pescarii le vopseau în culori vii pentru a-și recunoaște casele de la distanță, dar astăzi acestea au devenit simbolul bucuriei și al vitalității insulei.

Pe insulă, liniștea este întreruptă doar de sunetul vântului care dansează printre dantelele delicate create de mâinile iscusite ale femeilor din Burano. Acest meșteșug tradițional, transmis din generație în generație, pare o metaforă a insulei în sine: fragilă, dar eternă. Canalele reflectă casele colorate ca o pânză, iar aerul poartă aroma dulceagă a biscuiților locali – bussolai.

Murano și Burano sunt mai mult decât insule; sunt pagini de poezie scrise pe apă, locuri unde frumusețea simplității și măiestria tradiției se împletesc armonios. Sunt locuri in care sufletul unui artist mereu se va întoarce cu dragoste.

Ziua 3: Lido

După 2 zile de hoinărit printre amintiri țesute cu artă în aceste locuri atât de pe sufletul meu, mi-am odihnit corpul și mintea pe plaja Lido. Un refugiu elegant între mare și lagună. O fâșie de nisip aurit, un loc unde eleganța venețiană întâlnește relaxarea mediteraneană. Cuprinsă între apele liniștite ale lagunei și valurile ritmice ale Mării Adriatice, Lido își dezvăluie farmecul printr-o atmosferă boemă, dar sofisticată. Asta e definiția a ceea ce îmi armonizează gândurile, uneori, răvășite și mi le aranjează într-un echilibru perfect.

Pe plajele sale, șezlongurile și umbreluțele sunt aranjate cu grijă, iar briza mării aduce un miros proaspăt, sărat, ce se îmbină cu parfumul discret al florilor de pe promenadă. Pe fundal, clădirile elegante în stil Art Nouveau, precum Grand Hotel des Bains sau Excelsior, amintesc de vremurile în care artiști, scriitori și aristocrați veneau să se bucure de soare și inspirație.

Lido nu este doar o destinație pentru plajă, ci și locul unde glamourul Festivalului de Film de la Veneția se desfășoară an de an. O plimbare pe bulevardele sale îți permite să simți parfumul eleganței și să descoperi cafenele cochete unde timpul se oprește pentru o clipă. Daca aveam laptop-ul cu mine, as fi simtit nevoia sa scriu aceste randuri inca din acele momente.

Plaja Lido este mai mult decât un loc; este un refugiu unde fiecare pas îți aduce liniște, iar fiecare privire îți oferă o bucată din frumusețea Veneției, de la care mi-am luat “ramai cu mine” în loc de “rămâi cu bine”, pentru că Venezia rămâne cu mine, chiar și când pașii mei nu sunt pe tărâmul ei. E un reper, la care m-aș întoarce iar și iar, când simt nevoia să mă regăsesc.

Ziua 4 + ziua 5: Firenze

Dar … e timpul pentru Firenze, inima renașterii și poemului etern. Pentru prima oară aici, pe malurile râului Arno, orașul pare o operă de artă vie, unde fiecare stradă pietruită și fiecare clădire spun povești despre genii precum Michelangelo, Dante sau Brunelleschi. Ah, cât mi-ar fi plăcut să îi ascult măcar o dată, să simt emoția artistului din spatele operelor care dăinuie … nemișcate de timp!

Domul Santa Maria del Fiore, cu magnifica sa cupolă proiectată de Brunelleschi, domină orașul ca o inimă pulsând de inspirație. Fascinația începe de la fațada sa din marmură roz, albă și verde, și continuă odată ce urci cele 463 de trepte, oferindu-ți o panoramă ce îți taie respirația: acoperișurile roșii ale Florenței și colinele Toscanei în depărtare.

Ponte Vecchio, cu arcadele sale fermecătoare și magazinele de bijuterii care parcă plutesc pe apă, este mai mult decât un pod; este o punte între trecut și prezent, un loc unde lumina asfințitului transformă totul într-o pânză impresionistă.

Galeria Uffizi adăpostește comorile Renașterii: Botticelli, cu visătoarea sa „Naștere a lui Venus,” și da Vinci, cu operele sale pline de enigmă. Iar în Galeria Accademia, David, sculptura sublimă a lui Michelangelo, te privește cu o perfecțiune care transcende timpul.

Firenze nu este doar despre artă monumentală; este și despre viața trăită cu intensitate. Piața della Signoria pulsează de oameni, iar aromele de gelato, prosciutto și vin toscan plutesc peste tot. Grădinile Boboli oferă un refugiu verde, unde natura și sculptura se întâlnesc în armonie perfectă.

Apusurile din Firenze sunt legendare: cerul devine o pictură renascentistă, cu tonuri de aur, roz și violet, iar râul Arno reflectă magia, făcând ca fiecare clipă să pară etern romantica.

Firenze este un loc care nu doar că te invită să descoperi istoria, ci și să simți că faci parte din ea, cu fiecare pas și fiecare privire, fiecare zâmbet.

Ziua 6: Pisa

După alte 2 zile de vis, continuăm să visăm în Pisa. Unde mi-am croit încă o rochie de amintiri, în orașul care e mai mult decât un turn înclinat.

Aflat tot pe malurile râului Arno, acest oraș italian îmbină farmecul medieval cu o atmosferă vie și dinamică, fiind mai mult decât o simplă destinație turistică.

Inima orașului este Piazza dei Miracoli (Piața Miracolelor), o întindere vastă de iarbă verde, unde se ridică patru monumente magnifice: Catedrala, Baptisteriul, Camposanto și faimosul Turn Înclinat. Împreună, ele formează un ansamblu care pare desprins dintr-un vis.

Turnul Înclinat, cu alura sa unică, este o minune a arhitecturii, înclinarea sa fiind o provocare pentru legile fizicii. Urcând cele 294 de trepte, priveliștea te răsplătește cu o panoramă splendidă asupra orașului și a câmpiilor toscane. Este mai mult decât un loc de fotografii, este un simbol al tenacității, al faptului că și imperfecțiunile pot deveni memorabile.

Catedrala (Duomo), cu fațada sa din marmură albă decorată delicat, este un exemplu superb de arhitectură romanică, în timp ce Baptisteriul impresionează cu acustica sa perfectă. Camposanto, cimitirul monumental, oferă o atmosferă liniștită, un loc unde istoria pare să îmbrățișeze natura.

Râul Arno șerpuiește grațios prin Pisa, iar o plimbare pe Lungarno, promenada care îl flanchează, dezvăluie case colorate, biserici gotice precum Santa Maria della Spina și terase primitoare unde aroma cafelei italiene te îmbie să te oprești.

Dincolo de faimoasa piață, orașul te surprinde cu o viață vibrantă. Fiind un important centru universitar, străzile sunt animate de studenți și de festivaluri locale. Bucătăria pisană, cu preparate precum cecina (o turtă de năut) sau fructe de mare proaspete, îți oferă o călătorie culinară autentică.

Apusurile din Pisa, când lumina aurie scaldă fațadele clădirilor și râul, transformă orașul într-o scenă de poveste. Pisa este mai mult decât o destinație; este un loc care îți amintește că istoria, cultura și frumusețea cotidiană pot coexista armonios.

Colecția de apusuri italiene este neprețuită, din fiecare oprire italienească am plecat cu câte un suvenir solar de imaginat înainte de culcare, adormind cu zâmbetul pe buze.

Ziua 7 + ziua 8: Cinque Terre

Și cum ne place să încheiem memorabil, de fiecare dată, lăsăm la finalul călătoriei, partea cea mai bună. Nu pare că poate fi ceva mai bun, după cât ai visat citind cele relatate până acum Ei, bine .. Italia e o sursă infinită de inspirație, cel puțin pentru mine. Am ajuns la ultimele zile, în Cinque Terre.

Cinci a fost și este un număr cu multă simbolistică în viața mea. Iată, că și aici l-am asociat cu ceva memorabil și-ncă cum! A fost de parcă citeam o poezie pe stânci.

Cinci sate de poveste cocoțate pe stâncile abrupte ale Rivierei Ligurice, este un loc unde natura și omul au creat împreună o capodoperă. Vernazza, Manarola, Riomaggiore, Corniglia și Monterosso al Mare sunt o simfonie de culori, parfumuri și sunete, fiecare sat având personalitatea sa unică, dar împărtășind aceeași magie.

Vernazza – Eleganța romantică

Vernazza este un vis pentru romantici. Cu portul său mic și clădirile pastelate care se oglindesc în apă, pare o pictură devenită realitate. De pe castelul Doria, panorama asupra mării albastre și teraselor cu măslini este copleșitoare, iar străduțele sale pietruite îți dezvăluie restaurante mici unde poți savura trofie al pesto, un preparat local autentic.

Manarola – Bijuteria colorată

Manarola este cel mai fotogenic dintre sate, cu casele sale viu colorate, cocoțate parcă una peste alta, care se scaldă în lumina soarelui. Când se lasă seara, luminile se aprind și satul devine o feerie de culori, reflectate în apele mării. Viile terasate din jur produc faimosul vin Sciacchetrà, o delicatesă de neratat.

Riomaggiore – Poarta către Cinque Terre

Riomaggiore, cel mai sudic sat, te întâmpină cu un amestec de energie și serenitate. Străzile sale înguste duc către un port fermecător, unde bărcile pescarilor plutesc pe apa cristalină. Plimbarea pe Via dell’Amore (Drumul Iubirii), un traseu spectaculos pe marginea stâncilor, oferă momente de neuitat.

Corniglia – Tărâmul liniștii

Spre deosebire de celelalte sate, Corniglia nu are acces direct la mare, ci tronează pe un deal înconjurat de vii. Este locul perfect pentru cei care caută liniște și priveliști superbe asupra mării și a împrejurimilor. Străzile mici sunt împânzite de ateliere artizanale și cafenele fermecătoare.

Monterosso al Mare – Relaxare pe plajă

Monterosso este cel mai mare dintre cele cinci sate și singurul cu plaje întinse de nisip. Ideal pentru relaxare, satul oferă și o incursiune în istorie, cu biserica gotică San Giovanni Battista și turnurile medievale care veghează asupra mării.

O călătorie prin timp și natură

Traseele de drumeție care leagă satele oferă priveliști spectaculoase: stânci dramatice, mare infinită și terase cultivate cu grijă de-a lungul secolelor. Fiecare pas pe aceste poteci îți dezvăluie un alt colț de rai.

Cinque Terre nu este doar o destinație de vacanță; este o poezie scrisă de valuri, stânci și mâini muncitoare, un loc unde frumusețea naturală și spiritul uman se întâlnesc în armonie perfectă.

Locurile în care ne-am odihnit și sedimentat amintirile au fost:

Campanile Venice, Mestre

Hotel Datini, Prato

De la aceste doua puncte de cazare ne-am croit drumurile catre toate destinatiile descrise mai sus, insa cea care merita punctata este calatoria cu trenul intre Prato si Monterosso, care a fost cu peripetii. De vreme ce nu mai calatorisem cu trenul in Italia si nici nu ni s-a adus la cunostinta verbal ori prin vreun panou de atentionare ca biletele de tren trebuie validate inainte de a ne urca in tren, la un aparat de pe peron, ne-am ales cu o amenda de toata frumusetea. Oricat am incercat sa ne lamurim cu controlorul si sa ii explicam situatia, nu a fost cale de izbanda.

Trenuri regionale:
Dacă biletul nu este validat (în mod obișnuit la aparatele galbene sau verzi de pe peron),

amenda poate varia între 50 și 200 de euro, la care se adaugă prețul biletului. Dacă achiți amenda pe loc, aceasta poate fi redusă.

Trenuri Intercity sau Frecce:
Pentru trenurile de mare viteză sau Intercity, călătorii fără bilet valid plătesc o amendă mai mare, de până la 200 de euro, pe lângă costul biletului. Dacă achiți în termen de câteva zile (de regulă, 5 zile lucrătoare), amenda poate fi redusă.

Dacă refuzi să plătești pe loc:
Amenda poate crește semnificativ dacă nu este achitată pe loc sau în termenul indicat. În plus, lipsa unui document de identitate valabil pentru completarea procesului-verbal poate atrage alte sancțiuni.


Petic de călătorie:

TOTAL: 1620 € / pers / 7 zile în Italia (august 2021)