8 zile în Maroc

• Unde ne-am cazat ?
• Ce amintiri ne-am creat aici ?
• Petic de călătorie (cazare, cheltuieli, obiective)

După ce mi-am îmbibat tălpile cu apele din valurile atâtor țărmuri, am simțit să mi le scufund și în nisipul unui deșert, de această dată, așa că am ales o nouă destinație spre care să “croitoresc”: Maroc. Am explorat timp de 8 zile, călătorind între Marrakesh și Fes. Două orașe ce pun în evidență două laturi atât de diferite ale Marocului, însă spațiul și timpul dintre ele au fost cele care mi-au umplut amintirile cu adevărat.

Ziua 1 + ziua 2 + ziua 3: Marrakesh

În Marrakesh am petrecut 2 nopți în Dar La Famille, sub găzduirea unui tânăr cu suflet bătrân, Yussef. Clădirea avea în mijlocul ei un spațiu de întâlnire, cu priveliște către cerul liber de deasupra noastră, neavând un acoperiș.

Acest lucru m-a fascinat, iar în completare a venit faptul că nu existau geamuri la ferestre, ci doar obloane, iar dimineața ori seara când intra aerul proaspăt de-afară, mă simțeam îmbrățișată de natură, sublim. Pe acoperiș există o terasa de unde te poți bucura de apus și de răsărit, desigur, mereu în compania unui pahar de ceai, nelipsit vreodată. Yussef avea grijă să ne întâmpine cu renumitul ceai de mentă ori de câte ori avea ocazia.

Yussef ne-a primit precum o rudă care nu ne-a văzut de mulți ani și își dorea să facă fiecare moment, o amintire memorabilă. Ne-a fost o bună călăuză în șederea noastră în Marrakesh, dezvăluindu-ne povești ale locului și îndrumându-ne către obiective ce meritau văzute ori experiențe ce nu le puteam rata.
Am hoinărit pe nenumărate străzi din Marrakesh, prin medina, printre poveștile fiecărei familii ce deținea un spațiu de unde fie îți vindea turte atât de delicioase (aș fi mâncat întruna), fie ceva tradițional de mâncare (tagine de vita cu prune, un vis … am încercat să gătesc și acasă, dar …), fie obiecte vestimentare, parfumuri, condimente de toate felurile, tablouri, tatuaje cu henna, cântece asurzitoare, reprezentații cu șerpi ori alte animale etc. O infinitate de variante de a ne marca pașii, deci în fiecare piață în care ajungeam era ceva ce avea să ne impresioneze.

Ziua 4 + ziua 5 + ziua 6: Hai-hui prin deșert

În continuare, după ce am cântărit câteva variante de a călători până în Fes, am ajuns la concluzia că opțiunea potrivită este o călătorie prin deșert, ce a durat 3 zile.

După un research consistent, am achiziționat excursia de la o agenție locală, Go Marrakech Desert Trips.

În prima zi din deșert:

Am avut un itinerariu destul de lung, dar interesant, pornind din Marrakesh spre Ait Ben Haddou – Ouarzazate – Valea Trandafirilor – Orașul Tinghir (362 km – 6 h).

Ait Ben Haddou și Valea Trandafirilor au fost cele ce mi-au rămas întipărite în amintiri. Ait Ben Haddou este un loc modest, în care s-au conturat multe momente celebre din cinematografie (Game of Thrones, Jesus of Nazareth, The Gladiator, The Mummy), chiar și la momentul în care am poposit, se filma un episod din Outer Banks. Mai mult decât acea conexiune cu scenele din filme, locul acesta are o energie aparte, o vibrație a acestuia cu o poveste ce pare să fie spusa pe jumătate, așa cum erau și mesajele ce le transmiteau locuitorii acestei zone prin picturile lor. Foloseau aceste creații pentru a transmite mesaje secrete, ferite de ochii celor ce nu ar fi fost indicat să le fie la vedere. Picturi care aveau vizibil doar jumătate din mesajul ce dorea a fi transmis, de regula, un peisaj banal, iar cealaltă jumătate fiind dezvăluită doar după ce pictura era pusa deasupra unei flacări, iar compușii secreți cu care au fost pictate literele din mesaj se ardeau și, ca prin magie, apăreau pe foaie în nuanțe de maro intens. Mi-e greu să redau în scris, însă experiența din realitate merita trăita.

În Tanghir am ajuns târziu, se înnoptase și am luat cina la cazare, care s-a încheiat cu muzică marocană și un duș semi-rece, deoarece apa caldă s-a lăsat mult așteptată și moș Ene deja împrăștiase praf de somn printre genele mele. Dimineață am avut surpriză pe balcon, o stâncă de o culoare geniala, pe care nu am putut să o observ cu o seară înainte, când întunericul era foarte des.

A doua zi din deșert:

Călătoria a fost ceva mai scurtă. Am pornit din Tanghir către Todra Gorge – Erfoud – Merzouga Desert (270 km -4 h). În sfârșit, ajunsesem în desert, un nisip rece, deși aerul era fierbinte. Tălpile mele obosite s-au afundat în nisipiul ruginiu, despre care îmi închipuisem o cu totul altă culoare, de fapt. Cămila care m-a purtat de-a lungul apusului era calmă și molcomă, îmi calmase teama de înălțime ce o simțeam în spatele ei, pentru că… da, sunt foarte înalte cămilele.

M-a luat prin surprindere despărțirea de soare după ce el a apus, pentru că a fost cu consecințe răcoroase și tăioase. Dispariția lui după dunele de nisip mi-a smuls nenumărați fiori reci. După multe poze și sandboarding, în cele din urmă, am ajuns în tabăra de campare, la focul de tabără cu muzică și mâncare tradițională. Spre deosebire de alte locuri, aici mi-a fost greu să mă conectez cu oamenii și cultura lor, însă natura din aceste părți ale lumii îți intră pe sub piele și rămâne acolo ireversibil. Am mers devreme la culcare, în cortul de campare, pentru că a doua zi porneam iar în spinarea cămilei înainte de răsărit, astfel ca reîntâlnirea cu soarele să aibă loc tot pe vârful vreunei dune din aceasta parte a deșertului. Mă așteptam ca dimineața, la răsărit, să recapăt prezența caldă a soarelui, însă… a fost destul de rece regăsirea.

A treia zi din deșert:

A fost cea mai chinuitoare și lungă. Am lăsat în urmă deșertul și ne-am îndreptat spre munți, parcurgând orașele Erfoud – Midelt – Azrou – Ifrane – Fes (470 km- 7 h). Singurul dezavantaj al acestei experiențe, pentru că este fair să vorbim și despre asta, a fost reprezentat de orele multe petrecute în microbuz. De aceea, această zi a fost destul de grea. Deși pare un timp relativ scurt, 7h trec extrem de greu, dacă ai consumat deja toate cireșele de pe tort și nu mai e ceva impresionant ori care să merite efortul, care ți-ar putea echilibra nerăbdarea.

Ziua 7 + ziua 8: Fes

Dar… am ajuns și în Fes, unde am petrecut ultimele zile în Maroc. Ne-am fi dorit să ajungem și în Chefchaouen, orașul albastru, însă condițiile meteo ne-au modificat planurile, din păcate, așa că a rămas pentru “next time”. Memorabile în Fes au fost ruinele Marinid, cu o poveste desfășurată între secolele XIII-XV, despre care e interesant să citești și să simți în acele locuri. E impresionant cum vedem ce mai rămâne din istorie cu trecerea timpului și cu lipsa prezervării acestor izvoare istorice. Deși nu sunt o împătimită a istoriei, îmi place să o descopăr și nu doar ca să “nu mai repet istoria”, ci pentru ca poveștile acelor oameni să nu rămână doar niște ruine. Îmi place să înțeleg energia locului atingând exteriorul lui, dar și interiorul.

Petic de călătorie: