Dumnezeu intră prin cicatrici și răni, rămânând să le închidă din interior și simți cum te coase pe viu, dar înțelegi că … meriți! Îți îngheață orbitele încercând să-l privești și să-l strigi pe cel ce crezi că te iubește și-ar putea să îți facă frigul mai cald și durerea mai mică și … taci …
Alergi înapoi la locul unde nimeni nu te găsește și refuzi să deschizi ochii spre înainte, vrei doar să oprești totul, până țeserea unei pielii moi se termină și nu-ți mai judecă nimeni rănile ce-ți schimonosesc trupul și-ți pot vedea sufletul prin toate acele crăpături!
Articolul Anterior
Încă …
Următorul Articol