5 zile între Dolomiți și Lacul Como

• Unde ne-am cazat ?
• Ce amintiri ne-am creat aici ?
• Petic de călătorie (cazare, cheltuieli, obiective)

Cum găsesc plăcere în ambele extreme – culmile munților și adâncurile apelor – am vrut să le am pe ambele în croirea acestei călătorii.

Există locuri pe lume care nu se vizitează doar cu pașii, ci și cu sufletul. Vara aceasta, am plecat în căutarea lor, purtând în bagaj mai multă curiozitate decât haine, mai multă sete de priveliști decât planuri fixe. Am aterizat dimineața, la Bergamo, cu aerul proaspăt al unei aventuri ce abia începea și cu șoapta munților în depărtare.

Ziua 1 – Drumul către inima munților

De la aeroport, am pornit cu mașina închiriată spre Ortisei, un drum de patru ore în care asfaltul se unduia printre dealuri, sate alpine și văi tăcute. Patru ore de drum printr-o lume care se schimba subtil la fiecare kilometru – de la colinele verzi ale Lombardiei, la primele creste ascuțite ale Dolomiților. Am intrat în Tirolul de Sud, o regiune care nu este doar un punct pe hartă, ci un univers aparte. Aici, rigoarea germanică se întâlnește cu căldura italiană; străzile poartă nume în două limbi, casele au balcoane cu mușcate austriece, dar în piațete se simte parfumul espresso-ului italian.

Ortisei ne-a întâmpinat ca un tablou viu: acoperișuri de lemn, ferestre împodobite cu flori și oameni care te salută pe stradă, fie în „Guten Tag”, fie în „Buongiorno”.

Ne-am cazat la Aquila Dolomites Residence și am lăsat după-amiaza să curgă leneșă, explorând satul cu străduțe înguste, case pictate și ascultând ecoul pașilor pe caldarâm.

Ziua 2 – Tre Cime, Cortina și oglinda de smarald

Dimineața devreme, am pornit spre Tre Cime di Lavaredo, acei trei colți de piatră ce sfidează cerul. Poteca ne-a purtat printre pajiști verzi, miros de iarbă și clopoței de vacă, iar vântul aducea povești din alte vremuri.

Locul acesta este atât de fascinant, încât până și norii au coborât mai jos ca să îl simtă mai bine. A fost de vis să fiu nu doar cu capul în nori, de data aceasta, ci cu totul printre norii, care îți tăiau de-a dreptul respirația și la propriu, și la figurat.

La Cortina d’Ampezzo, am simțit ritmul domol al unui orășel elegant.

Mai târziu, Lago di Braies ne-a fermecat cu luciul său verde adânc, în care se oglindeau munții și norii leneși.

Ziua 3 – Seceda și Val di Funes, tabloul perfect

Ziua a început cu urcarea cu telecabina spre Seceda, iar în fața noastră s-a desfășurat unul dintre cele mai frumoase peisaje din lume: creste zimțate, pajiști infinite și un cer care părea pictat. Am mers pe poteci de poveste, afară ploua mărunt și pașnic. Aici am simțit culmea încetinirii ritmului, de care avem toți nevoie, și anume, nu ne-am grăbit prin ploaie, ci am pășit calm și ne-am lăsat spălați de stropii mici și de o răcoare neobișnuit de plăcută. Am făcut două mici popasuri la cabanele din zonă, la care ne-am încălzit cu vin fiert, ceai, Kaiserschmarm și Sachertorte, două deserturi care ne-au amintit cu drag de Viena. Peisajul alpin austriac și lumina caldă a Italiei se îmbină discret. E ca și cum două lumi s-ar fi întâlnit și, în loc să se ciocnească, au ales să danseze împreună.

Apoi am coborât spre Val di Funes, unde bisericuța din Santa Maddalena se ridica în mijlocul unui tablou ce nu are nevoie de filtre.

Ziua 4 – De la ape turcoaz la ape albastre

Am lăsat munții în urmă, dar nu și uimirea. La Lago di Carezza, culorile erau atât de vii încât păreau ireale, iar legenda zânei lacului plutea în aer.

Apoi, drumul lung ne-a dus spre Como și satele sale – Bellagio și Varenna, unde fiecare casă are balcon spre lac și fiecare apus pare o declarație de dragoste.

Ziua 5 – Despărțirea

În zori, am predat mașina și am lăsat Dolomiții și Como în urmă, dar cu sentimentul că, odată ce ajungi acolo, locurile acestea nu te mai părăsesc. Ele rămân cu tine, în amintiri, în mirosul de iarbă udă, în reflexul soarelui pe un lac liniștit, în liniștea albă a munților.

Călătoria nu a fost doar un itinerariu. A fost o poezie scrisă cu pași, priviri și respirații adânci. Și, poate, cel mai frumos lucru pe care îl aduci acasă din Dolomiți și Lacul Como este dorul de a te întoarce.

Petic de călătorie