Cerul își ține în brațe luna în ireversibila lor călătorie deasupra lumii așa cum între brațele lui mă surprind de acum câteva anotimpuri. Aproape se împlinesc șapte ani de noi, șapte ani în numele iubirii scriși pe portative cu note grave și înfundate.
Deasupra lumii și noi am călătorit cu aceste note mărunte răsunând în urechile ce altceva nu puteau asculta, aceeași chemare, infinită regăsire, între apus și răsărit. Diferite orizonturi, dar unite de același drum subțire, rostogolit prin lume cu destinație definită în mistere ascunse sub preș pentru atunci când ai pierdut ori ai uitat undeva … cheia sol!
Do, re, mi … de tine … azi, mâine, ieri, …înainte de apus!