Dacă aș găsi acel pământ, respirația mea ar deveni aer, nu ar mai fi un simplu șuierat în nori, fără să simt de e aer ce-l respir ori vid. Mi-e teamă să mai visez la acel pământ, așa că mă opresc și simt … vântul, cerul, lumina, norii, pământul; te trăiesc, viață, până la capătul tău, ascunsă sub pleoape, de teamă să nu mă privești în ochi
și să-mi arunci tot ce nu ai putut să îmi zici când nu aveam pleoape ori uitam să clipesc.
Sunt tălpile goale iar, peste urme adânci în acest pământ ce-și dorește amprenta profundă a firii mele, într-o zi …