Călătorește fără griji! Cu Nomad eSIM, ai internet în peste 100 de țări fără să schimbi cartela. Intră aici pentru detalii.Mi s-au scufundat picioarele în acești pași, pe acest drum de demult început, dar întrerupt, pentru ca abia acum să-l pot continua, dar fără să îmi mai simt granița tălpilor ce-au căpătat aliura unor rădăcini care și-au găsit locul, doar aici, doar în acest pământ atât de străin de ultima mea origine, dar, poate, atât de legat de un trecut neștiut ori netrăit de acest trup ori, mai degrabă, suflet.
Și mă strigă o pace într-un ecou acut și-ncep să fiu mută, nu vreau să o întrerup, ci doar s-o ascult. Mi se răcesc ochii și-mi transpiră rădăcina, mi se zbate seva prin vene, doar să mă opresc un moment ca să înțeleg că trebuie să respir această pace, fără să o contrazic, fără să o pot privi în ochi și să-i spun cât de dor mi-a fost.
Rămân între aceleași brațe între care nu mi s-a oferit o îmbrățișare ori un sărut, de fapt, nu mi s-a oferit nimic, ci doar am închis ochii și am rămas eu, fără rădăcini crescute, doar retezate, pentru ca azi, aici, să-mi crească altele.
Pot două brațe să ofere chiar nimic? Atunci când devin al tău contur, nici nu mai e nevoie de mai mult. Ca atunci când ramă încadrează tabloul, iar imaginea redată e pusă în evidență doar prin limitarea de tot ce era comun și contopit nedrept cu ceea ce exprima artă.
Șase primăveri în care pacea și-a dorit să facă dragoste cu rătăcirea mea și nu a reușit decât să o urmeze până când azi, o dată cu rădăcinile mele, a crescut și intensitatea respirației rătăcirii mele în preludiul unei păci ce-și dorește eternitatea acestei vieți.
