Cuprins

Primăvara aceasta, am schimbat clopotele orașului pe dangătul blând al bisericilor din Maramureș. Am lăsat în urmă Brașovul la și am pornit la drum cu inima deschisă, în căutarea unui Paște altfel – mai sincer, mai aproape de tradiții și de natură.


Oprire la Praid – respirație adâncă într-un regat de sare

Pe drum, ne-am oprit la Salina Praid. Aerul răcoros și sărat, liniștea, senzația că ești undeva între lumi – totul ne-a resetat. A fost începutul perfect al unei călătorii în care ne-am dorit să ne desprindem puțin de cotidian.


Cimitire vesele, mănăstiri impunătoare și peisaje care îți taie respirația

Ajunși în Maramureș, am trecut prin Săpânța – un loc unde moartea nu sperie, ci se îmbracă în culori vii și ironie blândă. Cimitirul Vesel ne-a făcut să zâmbim și să reflectăm.

Apoi, Mănăstirea Săpânța-Peri ne-a impus liniște. Ridicată în întregime din lemn, părea că se leagă direct de cer.


Noaptea de Înviere – liniștea pe care o cauți fără să știi

Slujba de Înviere a fost momentul de magie pură. Bisericuța era plină – și de bătrâni, și de tineri, iar lumânările aprinse tremurau în noapte ca niște gânduri bune. Atmosfera era atât de curată, încât tăcerea părea că vorbește.

A fost o noapte de pace. Și exact asta am simțit: pace.


Dacii Liberi – locul unde tradiția se simte, nu doar se vede

Cazarea noastră, Pensiunea Dacii Liberi din Petrova, a fost mai mult decât un loc de dormit. A fost un colț de lume unde se întâlnesc trecutul și prezentul.

Camere decorate cu bun gust, un spa fabulos (piscină interioară, jacuzzi, saună, bazin cu sare) și oameni faini care se bucură că ești acolo.


Miel la proțap, vinuri bune și sport în curtea pensiunii

Seara primei zile de Paște ne-a găsit la o masă festivă cu muzică live și dansuri tradiționale. Mielul la proțap a fost deliciul serii – fraged, rumenit exact cât trebuie, cu gustul acela de sărbătoare. Din păcate, cozonacul a fost un minus – sec și cam fără poveste.

Dar atunci a intrat în scenă afinata. Făcută de gazde, era catifelată, parfumată și cu un soi de căldură în gust care ți se așeza frumos în suflet. A compensat cu vârf și îndesat lipsa cozonacului. A fost ca o licoare care îți șoptește că totul e bine – și poate chiar mai bine așa.

A doua zi am degustat vinul colecționat din mai multe crame din țară, care a fost grozav, alături de o gamă faină de brânzeturi. După a urmat momentul meu favorit, să citesc în aer liber, cu picioarele goale și cu inima plină pe iarba verde, sub soarele blând, cu pletele în vânt.

În ultima amiază, ne-am plimbat cu buggy-ul de-a lungul râului din sat, apoi pe dealurile din jur, până sus, adânc în pădure, de unde mai zăreai ici-colo câte o căsuță, spre surprinderea noastră, locuite. Inspirațional! Nu-mi mai venea să plec de-acolo.

La întoarcere, spre seară, au venit în curte patru familii cu rulote, iar s-a transformat totul într-un mic festival cu volei, badminton și râsete până târziu.


Recomandări pentru cei care vor să încerce experiența:

  • Mergeți cu sufletul deschis. Maramureșul nu e despre lux, ci despre tihnă.
  • Alegeți să stați măcar o noapte în tăcerea unei slujbe de Înviere. Veți simți diferența.
  • Nu ratați spa-ul de la Dacii Liberi. E printre cele mai bine gândite din zonă.
  • Mergeți în afara sezonului turistic pentru o experiență mai autentică.
  • Luați un cozonac de acasă – just in case.

Dacă îți dorești un Paște în care să simți, nu doar să vezi, pune Maramureșul pe listă. Și lasă-te purtat. Tradiția nu-i moartă aici – doar mai liniștită. Și te așteaptă.