Mulți spun că… trăiesc cu “sufletul la gură”, dar oare cum ar fi să trăiască cu “sufletul pe buze”? Și fără teamă?

Să avem suflete pe care să le purtăm pe buze, printr-un cuvânt, printr-un sărut, printr-un cântec sau printr-o tăcere. Să cadă măștile și fațetele cu care mulți își sufocă esența, crezând-o oare nedemnă… insuficientă? Cum să vezi, simți, auzi așa puțin din tine?

Transparența e tot mai rară, de vreme ce etaloane au convins atât de mulți să înceteze din a fi cine sunt și să devină…parte dintr-o uniformitate inegal de perfectă și anostă.

Rupe-te din tipare sau de tipare, îndrăzneşte să rămâi o reflexie acolo unde lumina nici nu mai pătrunde! Nu te rupe de tine pentru tipare, ca să rămâi într-o lumină care e, de fapt, stinsă!